| 1.
|
REZIST'A, rezist, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. - Din fr. r'esister, lat. resistere.
Sursă
: DEX'98
(58439)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
REZIST'A vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au ~ până la ultimul om.) 2. a se ţine. (A ~ bine până la sfârsitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ţine. (O încălţăminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ţine. (O haină care ~ la tăvăleală.)
Sursă
: Sinonime
(206395)
- siveco |
| |
| 3.
|
rezist'a vb., ind. prez. 1 sg. rez'ist, 3 sg. si pl. rez'istă
Sursă
: DOR
(278662)
- siveco |
| |
| 4.
|
A REZIST'A rez'ist intranz. 1) (despre per-soane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. ~ în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acţiunea factorilor externi. /<fr. r'esister, lat. resistere
Sursă
: NODEX
(351623)
- siveco |
| |
|
|